Povestea
aceasta incepe acolo, pe plaiurile Moldovei si se ispraveste
aici, in inima Parisului. Pentru a merge din satul in
care m-am nascut spre marele oras, unde-mi sfarsesc
zilele, am strabatut o cale anevoioasa. A fost lung,
desigur, acest drum. Cat de scurt mi s-a parut ... (George
Enescu)
In
destinul stralucit al lui George Enescu, Sinaia si vila
"Luminis" au o semnificatie aparte. George
Enescu si-a organizat viata in asa fel incat, in perioadele
dintre concerte, sa afle ragazul de a putea sa scrie
muzica,facandu-si un refugiu din vila de la Sinaia,
cladita din banii adusi de activitatea concertistica.
Vila "Luminis" a fost rodul unor ani de truda,
insemnand implinirea visului sau. Realizata intr-un
stil autentic romanesc si integrata armonios in ambianta
inspiratoare a muntilor Bucegi, avea sa fie atat un
loc de odihna dupa numeroasele concerte, cat si un loc
de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei
enesciene.
Dupa
parasirea definitiva a patriei, determinata de evenimentele
politice din 1946, prin actul de donatie semnat la Paris,
in 1947, de catre George Enescu, vila "Luminis"
urma sa devina asezamant cultural, conceput ca o casa
de odihna si reculegere pentru artistii intelectuali
romani sau straini. Dupa o perioada de restaurare inceputa
in 1990, vila "Luminis" a intrat in circuitul
muzeal national, sub denumirea "Casa Memoriala
George Enescu".
Incaperile de la etaj sunt spatioase si confortabile,
avand interiorul mobilat si aranjat cu rafinament si
imaginatie, aici reunindu-se in mod armonios si original,
elemente ornamentale si de mobilier in stilurile romanesti,
orientale si Bidermayer. Numeroase piese de valoare
din cristal, portelan, metal sau ceramica dau stralucire
interioarelor.
Surprinde
in mod deosebit de placut elementul romanesc predominant,
o confirmare a filonului autentic romanesc, reprezentativ
pentru tot ceea ce a daruit George Enescu neamului sau;
in acest sens, maestrul afirma : "Intre viata mea
si arta mea nu exista nici un hotar".
Complexa
personalitate a lui George Enescu a putut sa se afirme
la Sinaia, mai ales in ipostaza de compozitor, desi
a sustinut deseori concerte la Castelul Peles sau in
alte asezaminte din oras, cu orchestra Ministerului
Instructiunii Publice.
In
salon se pastreaza pianul maestrului, un "Ibach"
facut la Lausanne, care a sustinut bogata sa activitate
componistica si concertele oferite apropiatilor familiei.
George Enescu afirma: "In lumea muzicii eu sint
cinci intr-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist
si profesor. Cel mai mult pretuiesc darul de a compune
si nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare".
In ceea ce priveste opera sa, George Enescu marturisea:
"Daca numarul lucrarilor mele este relativ restrans,
este fiindca am vrut sa dau - o spun fara orgoliu -
ceea ce am mai bun in mine".
Aici,
la Sinaia, s-au plamadit Rapsodiile romane, Cncertul
pentru pian, vioara, viola si violoncel Nr. 1 in Re
major, Opus 16, numeroase sonate,dintre care amintim
sonata pentru pian in Fa diez minor, Opus 24, Nr. 1.
Dar,inainte de toate, trebuie mentionata opera "Oedip"
compusa in parte la Sinaia, unde, in 1927 a fost orchestrat
un intreg tablou din actul al II-lea; despre aceasta
opera George Enescu avea sa spuna: "Ceea ce pot
afirma cu certitudine este ca dintre toate imi este
cea mai draga. In primul rand, pentru ca m-a costat
luni de munca si ani de neliniste. Apoi, pentru ca am
pus in ea tot ce simteam, ce gandeam, in asa fel incat
ma contopeam cu ecoul meu."
Aici, in vila "Luminis", in anul 1927, a luat
lectii de vioara, timp de doua luni, Yehudi Menuhin,
care a marcat inceputul unei mari prietenii si al unei
colaborari artistice de lunga durata. Pentru Yehudi
Menuhin, George Enescu devenea idolul despre care spunea:
"Mi-a aprins imaginatia, daruindu-mi calitatea
divinatoare, care a fost intotdeauna a sa deschizandu-mi
astfel o perspectiva in tumultul si maretia lui Bach.
Enescu va ramane pentru mine absolutul prin care eu
judec pe altii."
Din
salon, scara in spirala permite accesul spre capatul
turnului belvedere si de aici in mansarda sau bageaga.
Etajul
mansardat a fost adaugat de arhitectul casei. Radu Dudescu,
pentru a echilibra vertialitatea turnului in ansamblul
vilei si el a devenit locul preferat de maestru pentru
activitatea muzicala. In camerele mansardei este si
astazi prezentat materialul documentar legat de viata
si activitatea lui George Enescu.
Tot din salon se patrunde in camera sotiei lui George
Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, unde ambianta tradeaza
spiritul eclectic al acesteia.
In schimb, camera maestrului se remarca prin intimitate
confirmand modestia specifica oamenilor mari. "Chilia"
are dimensiuni reduse, este mobilata intr-un stil autentic
romanesc si a fost locul ideal de odihna al compozitorului
dupa numeroasele sale concerte, loc de reculegere atat
de necesara inspiratiei artistice.
Spatiile
de la parterul vileu au fost destinate personalului
de serviciu, dar tot aici se afla si apartamentul pentru
oaspeti.
Bustul in marmura al lui George Enescu, aflat la intrarea
in vila, este realizat de sculptorul Ion Irimescu, moldovean
fascinat de personalitatea marelui muzician roman.
Despartirea
de tara a lui George Enescu s-a produs in septembrie
1946, dupa ce a facut o ultima vizita in Moldova, la
mormantul mamei sale, dupa care a marturisit, impacat
intr-un fel cu soarta: "De aici plec odihnit din
seva pamantului meu si numai asta-mi da curaj sa ma
pot dezlipi de tara pentru un timp mai lung.
Din pacate, intoarcerea la Sinaia, la vila "Luminis"
- care a constituit o marturie fericita a vietii marelui
muzician roman - nu avea sa se mai petreaca niciodata.
Casa George ENESCU
