Incepind dinspre miazanoapte,
privirea cuprinde mai intii creasta Bucsoiului ce duce la Virful
Omul, apoi urmeaza spre sud Morarul, cu acele ciudate stinci
cunoscute sub numele de " Coltii Morarului ", Piciorul
Morarului se termina prin Muchia Lunga tocmai la DN1 (tunel).
Urmeaza semeta Costila si apoi Caraimanul, indesat si impunator
ce domina Bustenii, cladit in cea mai mare parte la poalele
lui. Spre sud lanitul Bucegilor se continua mai intii cu Jepii
Mici cu Claia Mare, urmeaza Jepii Mari, apoi Piatra Arsa si
se termina cu Furnica si Cota 1400, din care se vede hotelul
de pe aceasta inaltime. La est localitatea este strajuita de
muntele Zamora ( 1826 ) caracterizat printr-o panta lina.
|naintea tuturor masivelor muntoase din Rominia , Bucegii ofera
turistilor si alpinistilor cele mai multe si mai variate trasee
de stinca , de la cele mai usoare pana la cele de extrema dificultate.
Din virful cel mai inalt - Omul, 2507 m - aflat in nordul masivului,
se desprind radiar culmile ce alcatuiesc Bucegii: culmea principala,
culmile nordice si culmea Strunga.
CULMEA PRINCIPAL -
Avand directia nord-sud, formeaza un "platou" intins
cuprins intre Valea Prahovei si Valea Ialomitei. Interesant
pentru alpinisti este versantul prahovean cuprinzind marela
abrupt estic al Bucegilor, de 1700 m inaltime. Abruptul estic
al culmii principale, dominat de muntii Costila , Caraiman si
Jepii Mici , se continua catre nord cu abruptul culmilor nordice
Morarul si Bucsoiul. Accesul spre abruptul Bucsoiul se face
mai usor din Rasnov pe Valea Glajariei, respectiv pe Valea Malaiesti.
COSTILA (2490 m) -
Primul in Bucegi si pe tara, Costila isi merita pe deplin locul
pe care-l ocupa in clasificarea alpinistilor. Jumatate din numarul
de trasee alpine ale Bucegilor este concentrata in abruptul
Costila, iar poarta principala de intrare a acestui abrupt se
afla la Refugiul Costila. Tancul Ascutit de langa Refugiu ofera
cataratorilor posibilitatea de a lua primul contact cu conglomeratul
Bucegilor. Vizavi de refugiu, dincolo de Valea costilei, se
ridica tancul mic. Urcand prin stanga Tancului mic pe Valcelul
Pietros ( Uriasului ) se ajunge la baza primului dintre cei
patru mari pereti ai Costilei: Peretele vulturilor ( Policandrului
). Mai la stanga invizibil de la Refugiu si separat de Peretele
Vulturilor printr-un contrafront masiv pe care cresc molizi,
zade si jnepeni, se afla Peretele Vaii Albe. Deasupra Refugiului
se inalta Creasta Costila - Galbinele, din care coboara spre
sud Peretele Costilei iar spre nord Peretele Galbinelelor. Dar
inafara de cei patru mari pereti , Costila mai ofera alpinistilor
indragitul Umar al Galbinelelor, Coltul Galbinelelor, Coltul
Malinului, salbatica regiune a flancului nordic al Costilei
privind spre Valea Cerbului precum si Peretele Branei.
JEPII
MICI (2148 m) si JEPII MARI (2131) -
Abruptul Jepilor Mici , ca si abruptul Costilei, este orientat
spre Valea Prahovei si face parte din Culmea Principala a Bucegilor
desfasurandu - se de-a lungul Vaii Prahovei intre Valea Jepilor
si Valea Urlatorii Mari, dincolo de care se ridica muntele Caraiman
la nord si Jepii Mari la Sud. Din platoul somital al Jepilor
Mici se desprinde catre est Coama Jepilor Mici, care desparte
Valea Jepilor de bazinul Urlatorilor. Peretele frontal al acestei
coame - Peretele cu Florile - se inalta deasupra Branei Mari
a Jepilor ( Brana lui Raducu ). In aval de Brana lui Raducu,
Coama Jepilor Mici se ramifica formand doua Muchii : Claia Mare
si Claita, intre care se adanceste Valea Seaca a Jepilor ( Valea
Seaca dintre Clai ). La nord de muchia Claitei, se inalta Creasta
cu Zimbri. Elementul principal al acestui ansamblu il reprezinta
Claia Mare cu Peretele Sudic, inaltat deasupra Vaii Comorile
Claii. La sud de Claia Mare se desfasoara caun evantai cele
trei fire ale Vaii Comorilor si Valea Urlatoarea Mica, pe unde
se strecoara poteca Urlatorilor de la Busteni la Cantonul Jepi.
Ultimul element al apruptului Jepilor il formeaza Creasta Urlatorilor,
intre vaile Urlatoarea Mica si Urlatoarea Mare, cu peretele
Urlatorii Mari orientat catre sud.
CARAIMANUL
(2384 m) -
Impresionantul colos de piatra pe a carui creasta se inalta,
perfect armonizat cu natura , Monumentul Eroilor, este probabil
cel mai cunoscut munte din tara . Facand parte din culmea principala
a Bucegilor , Caraimanul domina orasul Busteni . Limitele sale
sunt : spre nord Valea Alba , care-l desparte de Costila ; spre
est Valea Prahovei; spre sud , Valea Jepilor ( Valea Caraimanului
), dincolo de care se ridica Jepii Mici; spre vest, platoul
somital al Caraimanului coboara usor catre obarsia Vaii Jepilor
, dincolo de care se ridica Muntele Babele. Versantul nordic
- Peretele Albisoarelor - se inalta din Valea Alba pana la Creasta
Picaturii, fiind strabatut de mai multa vai ce poarta numele
generic de Albisoare. Versantul estic, inalt de 1500 m, de forma
trapezoidala, cu baza mare - Valea Prahovei si baza mica - Saua
Mare a Caraimanului pe care se inalta Crucea Eroilor, este marginit
lateral de Creasta Picaturii spre nord si Muchia Mare a Portitei
spre sud, fiind strabatut de Valea Seaca a Caraimanului si afluentii
ei. Versantul sudic se ridica din Valea Jepilor catre Muchia
Mare a Portitei, inaintea carea se inalta ca o culisa Creasta
Branelor; strabatut de numeroase sistoace si de Valea Spumoasa
, versantul sudic se ridica in trepte marcate de brane inierbate
din Brana Portitei pana in Brana Mare a Caraimanului.
MORARUL
(2357 m) -
Muntele Moraru reprezinta una din culmile nordice ale Bucegilor,
ce se desface direct din punctul de maxima altitudine al masivului,
respectiv Varful Omul ( 2507 m ) catre est , intre haurile adanci
, strabatute odinioara de ghetari, ale Vailor Cerbului si Morarului.
Culmea coboara in trepte largi; la extremitatea estica se afla
Acele Morarului : Acul de Sus, Degetul Prelungit, Degetul Rosu
si Acul Mare. Fata sudica a culmii ( Versantul Vaii Cerbului
) este caracterizata prin brane largisi fete inierbate expuse
la soare, strabatute de sistoace abrupte. Prin contrast cu acest
aspect senin, fata nordica ( Versantul Vaii Morarului ) este
aspra, rece si stancoasa, de o maratie neintrecuta in zona Acelor
Morarului, de unde coboara vaile Adanca, Rapa Zapezii, Valcelul
Tancurilor, Valea Poienii. Intre firele acestor vai se inalta
mai multe turnuri : Coltul Mosului, Tancul Retezat, Coltul Ghinturii,
Tancul Poienii, Coltul Vaii Adanci. Fata estica , frontala,
a Morarului, brazdata de vaileBujorilor si Comorilor, este incununata
de stancile Manusii Morarului.
BUCSOIUL (2492) -
Culmile nordice ale Bucegilor se desprind din punctul culminant
, Virful Omul: catre est - Morarul, catre nord - Bucsoiul si
catre vest Scara; din Culmea Scara se desprind alte doua culmicatre
nord, Padina Crucii si Culmea }iganesti. |ntre aceste culmi
se adincesc vaile modelate de ghetarii din perioadele trecutelor
glaciatiuni : Valea Morarului, Malaiesti, Valea }iganesti .
Acest peisaj este dominat de muntele Bucsoiul, alcatuit din
Bucsoiul Mre ( Creasta Nordica ) si Bucsoiul Mic ( Creasta Estica
numita si creasta " La Balaur " ). Cumea Bucsoiului
Mic face parte din cumpana apelor care separa Muntenia de Transilvania
( }ara Birsei ). La nord de aceasta culme , fata estica a Bucsoiului
Mare se desfasoara de-a lungul Vaii Glajariei; ea este brazdata
de Valea Bucsoiului , Valea Rea si afluentii lor. Fata vestica
a Bucsoiului Mare , catre Valea Malaiesti ( Bisericuta ), cu
interesantele sale trase alpine. Dincolo de Valea Malaiesti,
in Culmea Padina Crucii si Valea }iganesti, exista inca alte
doua trasee alpine.
CULMEA STRUNGA -
In sfarsit, culmea Strunga prezinta zone de abrupt atit catre
vest - Gutanul, Grohotisul, Strungile Mari - cit si spre est
- Batrina , Tatarul.
Versantul branean al Culmii Stunga formeaza abruptul vestic
aal Bucegilor, cuprinzind peretii muntilorGutanul si Grohotisul.
Spre deosebire de abruptul estic sI nordic, aici predomina calcarele
jurasice. Aceste calcare apar sI la poalele muntelui Batrina,
pe versantul Ialomitean al Culmii Strunga unde se afla zona
de alpinism din Valea Horoabei, - respectiv peretele Batrina
, Turnul Seciului, Turnuletul. De asemenea, Peretele Tatarului
Mare din Cheile Tatarului este alcatuit din aceleasi calcare.
O frumoasa scoala de alpinism o reprezinta Stinca Sfinta Ana
din vecinatatea orasului Sinaia, din calcare albe, recifale,
tisnind din flisul marnos si gresos caracteristic regiunii.
