Salvati Sinaia! - Peisaje care mor
LA ĪNCEPUT A FOST PEISAJUL si nu invers. Padurea, muntele, apele repezi, aerul ozonat si linistea sunt ingredientele esentiale care au transformat Sinaia dintr-o localitate obscura īntr-o statiune turistica de interes international.
VALEA REA este barometrul Sinaiei. A fost denumita "rea" fiindca atunci cānd pe vale se aduna nori cu siguranta va ploua si īn oras. Dimineata devreme, aburii din padure se ridica din vale printre razele difuze ale soarelui abia rasarit. Si lucrurile astea se īntāmpla asa īnca de dinainte sa apara Sinaia. Pe partea opusa vaii, pe un teren foarte dificil, chiar īn spatele Cazinoului se construieste astazi un hotel. Imaginea pe care o vedeti dar si cea despre care v-am povestit vor disparea, urmānd sa fie ascunse, cu ce drept, īn spatele unui perete banal, inert si impersonal.
APARTAMENTE LA MUNTE CU VEDERE LA MARE, acesta poate fi īn curānd noul slogan imobiliar pentru Sinaia daca oamenii vor persista īn īncercarea, esuata din start, de a concura cu maretia naturii īnconjuratoare. Uriasul ansamblu nou de blocuri Colina Marei īncearca sa se ia parca la īntrecere cu muntele, dar numai īn ceea ce priveste marimea nu si frumusetea.
PEISAJUL NU POATE FI CREAT si face parte din categoria acelor lucruri speciale pe care le ai sau nu le ai si pe care, daca ti le doresti, nu le poti cumpara cu bani. De la īnaltimea staturii noastre modeste de oameni, nu suntem decāt beneficiari temporari, chiriasi ai peisajului si, īn aceasta umila calitate, daca nu suntem īn stare sa aducem īn plus ceva nou si valoros, avem macar obligatia de a lasa generatiilor viitoare aceste locuri cel putin īn starea īn care le-am gasit noi.
PEISAJUL ESTE UN BUN PUBLIC, iar dreptul la peisaj face parte din drepturile omului. Prin aceasta prisma, blocarea sau īngrādirea accesului oricarui cetatean la peisaj, īn afara de caracterul abuziv si deseori ireversibil, constituie atāt o īncalcare a Conventiei europene a peisajului de la Florenta la care tara noastra a aderat īn 2000 cāt si a Constitutiei Romāniei.
EXCEPTIA CARE A DEVENIT REGULA este ca, asa cum specialistii si studiile de urbanism o spun de mai multa vreme, nu se admite la Sinaia construirea unor fronturi īnalte si lungi de cladire (ecrane) paralel cu muntele si pe partea dinspre munte a strazilor.
FATA ĪN FATA stau pe bulevardul central din Sinaia hotelurile vechi cu hotelurile noi. Hotelurile vechi, construite pentru un turism de lux, si-au orientat fatada principala si camerele spre bulevard si īn acelasi timp spre munte, profitānd de un cāmp vizual larg deschis. Hotelurile noi, destinate turismului de masa, sunt orientate tot spre bulevard, dar astfel, nu fac decāt sa īntoarca spatele peisajului si mai mult, prin marimea lor disproportionata, blocheaza accesul vizual al pietonului spre munte. Primele se bucura de peisaj, celelalte si īntorc spatele. Cu toate astea, desi avem aceste exemple si cunoastem atāt problema teoretica cāt si raspunsul la ea, continuam cu o inconstienta seninatate sa construim hoteluri noi, mari si īn locatii nepotrivite.
Arh. Nicolae Dan MANEA
Salvati Sinaia! - Belvederile din Sinaia: stānca Franz Joseph
M-am bucurat sa revad splendida panorama a Vaii Prahovei si sa regasesc belvederea de pe marea stānca Franz Joseph īn buna rānduiala, īngrijita si curata.
Cātiva oameni inimosi au grija de acest loc, au amenajat, au marcat si īntretin poteca de acces ce pleaca din Poiana Stānii Regale si mai nou, au montat o luneta chiar pe platforma superioara a stāncii. La doar cātiva pasi se afla cea de-a doua platforma, mai mica, si ea īn stare buna dar cu vizibilitatea complet blocata de o vegetatie crescuta salbatic si cred ca doar cāteva lucrari toaletare a arborilor din zona ar fi suficiente pentru a remedia aceasta regretabila situatie.
Poiana Stānii Regale ne reaminteste prin denumirea ei de statutul de resedinta Regala a Sinaii iar numele dat acestei stānci confirma strānsele legaturi care existau cu celelalte monarhii ale Europei la īnceputul secolului XX. Poti ajunge aici urmarind traseul serpuit al vechiului drum forestier care se ramifica din drumul Cotei 1400, traversānd pe curba de nivel zona īmpadurita de la poalele Bucegilor. Poiana care se deschide la capatul acestui drum este ea īnsasi o continua surpriza pentru ca, oriunde te uiti īn jur, peisajul īti umple sufletul de bucurie. Dupa o binemeritata si tihnita odihna te poti īntoarce apoi pe acelasi traseu, poti coborī īn Poiana Pelesului pe poteca pietruita sau poti urca spre Cota 1400 pe vechiul drum. Cu toate astea, ajuns aici ai un sentiment de retinere, esti surprins de lipsa de animatie, de lipsa de oameni.
Mult prea putini sunt cei care mai cunosc azi acest loc. Si mai putini, īi includ aici si pe sinaieni, sunt cei care mai viziteaza Poiana Stānii Regale si stānca Franz Joseph. Este de vina, poate, drumul de acces. Se vede īnsa, clar, ca initial el a fost bine realizat si ceea ce īi lipseste de prea multa vreme este īntretinerea.
Starea proasta a drumului nu īi īmpiedica īnsa pe unii sa faca adevarate raliuri cu masini de teren sau ATV-uri si lucrul asta chiar ar trebui sa īnceteze. Aici, ca si spre Cota 1400, cred ca poate functiona cu succes un transport īn comun organizat si ecologic, asa cum se cuvine īn interiorul Parcului Natural Bucegi.
Poate ca gardul de sārma ghimpata care nu te lasa sa intrii īn Poiana sa fie cauza, sau desele panouri de avertizare care nu te lasa, de fapt, sa faci nimic. Ideea de protectie a unei zone de rezervatie nu exclude prezenta omului. Daca nu pentru oameni, atunci pentru cine conservam aceste nepretuite bucati de peisaj si de natura? Suntem atentionati sa nu parasim potecile amenajate dar nu exista niciun traseu organizat īn acest scop. Este interzis sa culegem flori dar faptul ca aici nu s-a mai cosit sau pasunat de mult a dus deja la disparitia unor plante obisnuite cu un alt ciclu si regim de viata.
Comentānd cu un amic titlul campaniei Salvati Sinaia!, mi-a spus zāmbind amar: da, trebuie sa o salvam de noi īnsine. Cam asa par sa stea lucrurile si īn acest caz cu toate ca belvederea de pe stānca Franz Joseph arata ca se poate si altfel. Īn fapt, falsul conflict dintre natura si om despre care unii vorbesc, īn care omul este cel care a invadat natura, nu va putea fi tranlat īn favoarea niciuneia dintre parti, singura varianta fiind echilibrul, respectul reciproc si convietuirea.
Arh. Nicolae Dan MANEA
Salvati Sinaia! - Belvederile din Sinaia: Stanca Sfanta Ana
Campania SALVATI SINAIA este initiativa catorva arhitecti locali, inisiata acum mai bine de doi ani, cu sprijinul Ordinului Arhitectilor din Romania, ce isi propune monitorizarea statiunii din punct de vedere arhitectural si urbanistic. Sinaia nu a fost o alegere intamplatoare.
In afara de renumele ei de cea mai importanta statiune turistica montana si de reputatia inca vie de fosta resedinta Regala, este si localitatea cu cele mai multe monumente de arhitectura pe cap de locuitor din Romania.
Era peste poate sa fii la sfarsit de saptamana in plimbare la Sinaia si sa nu mergi sa vezi Stanca Sfanta Ana. Pe platforma nivelata de la baza stancii, care mai exista si astazi, erau mai tot timpul randuite trasuri iar vizitatorii, in tinute elegante, isi clateau privirea cu panorama superba a orasului, inspirau adanc aerul ozonat si isi alinau setea cu o bere rece de Azuga.
Invaluita in legendele muntilor Bucegi, stanca Sfanta Ana a fost la un moment dat locatia unui vechi schit, mica grota si cele cateva inscriptii de pe pereti amintind azi de acest moment. Mai tarziu, in 1897, Societatea Carpatina Sinaia, fondata de un grup de drumeti entuziasti dintre care ii amintim doar pe: Tache Ionescu, Bucura Dumbrava, arhimandritul Nifon si Iosif Sangiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, disparut azi.
Panorama deosebita
Acest loc extrem de frumos si la indemana oricui, a fost pe nedrept abandonat si apoi uitat. O sageata mazgalita pe o stanca este aici singurul indicator pe care il poti gasi. Mai apoi, pe marginea drumului care este blocat cu un stalp metalic, un panou te indeamna sa te intorci daca nu vrei sa te intalnesti nas in nas cu un urs. Cei care isi iau inima in dinti si merg totusi mai departe, descopera un loc minunat, linistit, sobru prin inaltimea, duritatea si stralucirea stancii si, in acelasi timp, prietenos prin calmul panoramei care ti se deschide larg in fata: statiunea Sinaia ghemuita la poalele domoale si impadurite ale muntilor Baiului.
As vrea sa-i intreb ceva pe sinaieni si nu doar pe ei: de cand nu ati mai fost la Stanca Sfanta Ana?
Cati dintre copiii sau nepotii dumneavoastra au auzit de ea sau cand a avut loc ultima excursie cu copiii, organizata de una dintre scolile din zona in acest loc?
Ce este de facut?
- date despre loc si imaginea lui trebuie sa apara in ilustrate, harti sau monografii, trebuie sa apara in oferta turistica a statiunii;
- traseul trebuie marcat cumsecade, deblocat si indicat pe hartile turistice;
- pentru a degaja campul vizual este necesara o cosmetizare a vegetatiei ce a invadat locul;
- prin efortul comunitatii locale se pot face minime amenajari ecologice pentru delimitare, confort si siguranta, adica o balustrada din lemn rotund, cateva banci de lemn, o platforma si, de ce nu, se poate chiar recladi vechiul pavilion din 1897.
Arh. Nicolae Dan MANEA
Salvati Sinaia! - Belvederile din Sinaia: Cota 1.400
In tumultoasa perioada interbelica, turismul, loisirul si implicit hotelurile ce le-au deservit erau considerate pe buna dreptate ca o expresie a noului, a modernitatii.
Definite de particularitati de relief spectaculoase, adaptandu-se armonios si rational la mediul inconjurator, hotelurile situate in zone turistice se remarca prin tratarea volumetrica preponderent pe orizontala, printr-o severa disciplina a formelor in care suprafetele pline alterneaza echilibrat cu zonele vitrate, volume marcate uneori de accente verticale ferme.
Realizat intre 1932 si 1939 dupa planurile arhitectilor M.Cheremnach si I.Teodorescu, sub patronajul Casei Regale, vechiul hotel "Alpin", ce a avut ca destinatie si utilizare inisiale aceea de sanatoriu, este unul din exemplele reprezentative ale acelei perioade, fiind contemporan cu hotelul "Aro" din Brasov, hotelul "Ambasador" din Bucuresti sau hotelul "Bellona" din Eforie.
Situat la 1.400 m. altitudine, in zona de gol alpin, hotelul domina si azi cu sobrietate si noblete statiunea Sinaia. Acest adevarat punct de reper al Vaii Prahovei si unul dintre putinele hoteluri alpine din Romania, desi modificat si transformat in timp, a devenit atat de popular incat s-a identificat cu denumirea geografica a locului: Cota 1.400.
Constructia, extrem de curajoasa pentru acea epoca, a fost realizata printr-un efort general si sustinut, materialele de constructie fiind transportate cu care trase de boi pe drumul vechi (care mai exista si astazi) care face legatura intre Castelul Peles, Poiana Stanii Regale si Schitul Sfanta Ana.
In anii '70, preluand o parte din vechiul traseu, s-a construit noul si, de fapt, actualul drum spre Cota 1.400. Acum, in aceasta zona,care functioneaza ca o poarta de intare in Bucegi, se mai poate ajunge din Sinaia cu vechea telecabina, sau cu noua telegondola.
In ciuda unui interes turistic constant, vechiul hotel ca si imprejurimile sale se simt azi pe nedrept marginalizate, asa ca i-am intrebat pe sinaieni de ce au abandonat acest loc.
Unii spun ca de vina este drumul de acces, dar sunt si alte posibilitati de a ajunge aici. Altii se leaga de vechimea constructiei, dar stim ca a fost modernizata de curand, de costurile mari de intretinere sau de regimul ei de proprietate, dar nu e singurul obiectiv in aceasta situatie.
Realitatea pare sa fie ca Sinaia, desi continua sa se laude cu reputatia Cotei 1.400, refuza sa isi asume acest obiectiv unicat ca facand parte integranta din valoroasa si diversa ei zestre turistica. Este, insa, momentul sa acceptam ca si Cota 1.400 apartine Sinaiei, ca este unul dintre simbolurile sinaienilor, ca este punctul de inflexiune dintre statiunea turistica Sinaia si ceea ce ar putea deveni statiunea alpina Sinaia, motiv pentru care nu merita sa fie izolata, ci sustinuta pentru a contribui la cladirea si consolidarea pe termen lung a prestigiului intregii statiuni.
Arh. Nicolae Dan MANEA
Salvati Sinaia! - Belvederile din Sinaia: Piscul Cainelui
Plecand de la baza versantului, din zona centralei electrice, un drum forestier care serpuieste pe povarnisul Baiului te duce pe nesimtite si parca fara efort in poiana de la Piscul Cainelui.
Aproape oriunde te-ai afla in Sinaia poti vedea releul si cabana de la Piscul Cainelui si asta pentru ca orasul si cabana sunt situate pe malurile opuse ale raului Prahova.
"Acest loc ramane si azi singurul punct amenajat si accesibil de unde poti admira panorama orasului Sinaia suprapusa pe fundalul muntilor Bucegi."
Atractia turistica a acestui loc a fost sesizata si valorificata inca din 1897, an in care Societatea Carpatina Sinaia, fondata de un grup de drumeti entuziasti dintre care ii amintim din nou pe aceiasi: Tache Ionescu, Bucura Dumbrava, arhimandritul Nifon si Iosif Sangiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, inlocuit mai tarziu de o cabana care mai exista si azi.
Ajuns la Piscul Cainelui, dupa o plimbare reconfortanta de 45 de minute, in afara de surpriza placuta a unui peisaj deosebit te puteai racori cu apa izvorului din poiana sau cu o bere rece de Azuga pentru ca mai apoi, sa cobori in oras fie pe acelasi drum fie pe o poteca care urmareste curba de nivel si iese spre Valea Rea, in zona Garii, poteca complet uitata si abandonata azi.
Uitat si abandonat este si proiectul realizat prin 1988 pentru Piscul Cainelui, care cuprindea atat un restaurant panoramic in locul vechii cabane dar si o linie de telegondola care il unea cu orasul, pe acelasi principiu pe care functioneaza varful Tampa pentru Brasov.
Revenind insa la ziua de azi, constatam ca punctul de pornire intr-o astfel de drumetie este din pacate neamenajat si prost semnalizat. Dupa doar cativa pasi un panou te avertizeaza ca drumul forestier este in lucru si cabana inchisa pentru reparatii. Dar nu calitatea drumului, care de altfel se prezinta intr-o stare foarte buna, te ingrijoreaza, ci faptul ca drumul este pustiu. Nu mai merge nimeni la Piscul Cainelui.
Un joc nefericit de legi, imparteli si intelegeri au transformat acest loc de interes public intr-un spatiu privat iar consecinta acestui regretabil fapt e ca sinaienilor le-a fost confiscat privilegiul unei frumoase plimbari la Piscul Cainelui. Cand vine vorba despre acest obiectiv toata lumea este tacuta si tot ce putem vedea este ca vechea cabana a fost extinsa.
Dar in ciuda tuturor acestor nefericite intamplari, drumul de acces este inca public, in afara zonei ingradite mai exista mult spatiu si nu vad nici un motiv pentru care pe terenul disponibil sa nu se reamenajeze un loc de popas ca punct terminus si motivatie pentru o plimbare la Piscul Cainelui, redand astfel sinaienilor acest loc pierdut, iar asta poate face obiectul unui proiect de interes local promovat, sustinut si finantat chiar de sinaieni.
Arh. Nicolae Dan MANEA
Stiri din Valea Prahovei
